Cum ar arăta orașul dacă l-ai construi tu? Al meu ar fi plin de viață, iar viața ar fi trăită „în stradă”. Orașul meu ar avea multe pietonale umbrite de copaci, spații verzi largi și locuri prietenoase cu sportul și joaca. Ar fi plin de oameni pe biciclete și trotinete; mașini mai puține, fiindcă transportul în comun ar merge brici. Din toată această agitație armonioasă, imagine ruptă parcă dintr-un desen animat, nu ar lipsi persoanele cu dizabilități.
Ai ajuns vreodată într-un oraș în care ai observat cum persoanele cu dizabilități duc o viață socială normală și sunt acolo unde se întâmplă mobilitatea urbană?
Bine ai venit într-un oraș incluziv și accesibil, un oraș construit pentru toți! :)
1. De ce să ne dorim orașe incluzive?
Știai că doar în România sunt aproape un milion de persoane cu dizabilități?
Prin lipsa accesibilizării, acestea sunt private de o viață activă în comunitate. Fără acces la o viață socială activă, persoanele vulnerabile devin izolate și sunt marginalizate. Suferința lor este cauzată de lipsa accesibilizării și a posibilităților de a avea o viață împlinită, nu de dizabilitate în sine. Persoanele cu dizabilități pot și își doresc să lucreze, să studieze, să călătorească, să se dezvolte personal și profesional, să se bucure de viață fără impedimente.
În plus, costurile unui oraș non-incluziv sunt mult mai mari. Permițând accesul și tranzitul pentru un număr mai mare de oameni, oportunitățile economice și productivitatea economică ale unui oraș pot crește. Studiile arată că ratele scăzute de angajare a persoanelor cu dizabilități se traduc în pierderi între 3–7% din PIB-ul global.
2. Pentru cine accesibilizăm?
Pentru toți. De beneficiile traiului într-un oraș accesibil se bucură toți locuitorii unui oraș. În plus, accesibilizarea nu înseamnă doar nevoile persoanelor cu probleme de mobilitate. Există și alte categorii de persoane vulnerabile — persoane cu deficiențe de auz, nevăzători, copii, femei însărcinate și persoane în vârstă — care pot fi puse în dificultate sau chiar în pericol pe străzile orașului. Un oraș accesibilizat este un oraș sigur, construit după nevoile tuturor locuitorilor săi.
3. De unde pornim?
Lumea nu există doar în felul în care o experimentăm noi. Un simplu exercițiu de imaginație, ca prim pas, ne-ar putea arăta cum este trăită mobilitatea urbană de o persoană cu dizabilități. Următorul pas? Dialogul.
Soluțiile de accesibilizare trebuie să fie coerente, iar la soluții coerente se ajunge doar prin înțelegerea profundă a nevoilor pe care le au persoanele vulnerabile. De aceea, este important ca persoanele cu dizabilități și persoanele care fac parte din ONG-uri din domeniul dizabilității să fie implicate direct în luarea deciziilor. În România, implicarea acestor categorii în procesul legislativ este menționată în Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
4. Cum accesibilizăm?
Accesibilizarea infrastructurii publice este primul pas spre incluziunea persoanelor cu dizabilități. Urmează apoi măsurile ce țin de designul stradal și arhitectural și accesibilizarea tehnologiei, mai ales că ne dorim să construim orașe SMART. Printre măsurile care presupun în primul rând asigurarea deplasării în siguranță, se regăsesc: alei turnate pentru utilizatorii de scaun rulant, rampe conforme de acces, trasee tactile, semnale acustice, indicatoare în Braille și, desigur, îndepărtarea unor obstacole precum tonetele și mobilierul urban amplasat neregulamentar.
Despre orașe incluzive și accesibile, am povestit și în podcastul În Timp Real, cu Alex Luchici, coordonatorul asociației euRespect și președintele APTA — Alianța pentru Promovarea Transportului Alternativ Iași. Îl poți asculta aici, pentru a descoperi cum se văd lucrurile prin ochii unei persoane vulnerabile care luptă pentru dezvoltarea mobilității urbane. Este o sursă excelentă de inspirație, mai ales dacă ți-am trezit interesul de a trăi într-un oraș mai incluziv și mai accesibil. :)
