Este din ce în ce mai evident — chiar și pentru cei cărora le este greu să iasă din zona de confort aka mașina personală — că a deține un autoturism pentru a-l folosi în oraș poate însemna stres, timp pierdut, bani mai puțini în portofel și-o conștiință ecologică nu prea împăcată. În plus, parcarea niciodată nu-i, în centrul orașului nu ai mereu acces, și recunoaște că te-ai săturat și tu să parchezi pe interzis. Să scoatem oamenii din mașini pare a fi soluția ideală, însă întrebarea firească e, ce facem cum ei?
Micromobilitatea este viitorul transportului urban. Pe scurt, aceasta presupune deplasarea cu vehiculele ușoare care circulă cu viteze de sub 25 km/h, precum bicicletele, electrice sau nu, scuterele sau trotinetele. Sunt mijloace de transport care ocupă foarte puțin spațiu, sunt prietenoase atât cu natura, cât și cu portofelul, sunt potrivite pentru deplasările scurte din oraș și vin cu încurajare la distracție, sport și recreație.
Bun, pare că avem ingredientele cele mai bune pentru o revoluție a străzilor urbane, dar rețeta? Nu este suficient să aruncăm în oraș soluții smart de micromobilitate și să credem că așa ne luăm durerea de pe cap, cum din păcate se întâmplă. Salvarea vine abia când cei 3 actori principali ai orașului depun eforturi îm-pre-u-nă. Adică atunci când 1. autoritățile asigură planificări urbanistice inteligente și infrastructură pe măsură, 2. operatorii de transport public integrează eficient soluțiile de micromobilitate și le adaptează pe cele proprii, 3. cetățenii își schimbă obiceiurile, cultivând o mentalitate orientată spre binele comun & orașe sustenabile. Ah, și mai ales atunci când există dialog.
E nevoie ca micromobilitatea să fie integrată într-o rețea închegată din care fac parte și transportul în comun și alte servicii de mobilitate la cerere precum ride-hailing & car-sharing, care să acopere necesitățile călătorilor from first mile to last mile și să permită deplasări urbane interconectate și planificate. Cum ar fi să trăiești într-un oraș în care îți ia doar 15 minute să ajungi oriunde ai avea nevoie într-o zi obișnuită? Orașul Sfertului de Oră este noul trend în dezvoltarea urbană sustenabilă. Iar acum imaginează-ți cât de bine ar fi să ai și o aplicație care îți permite planificarea celor 15 minute după bunul plac, oferindu-ți alternativele la un tap-tap distanță. Această viziune este regăsită în discursul primarului Parisului, Anne Hidalgo, pentru o „transformare ecologică a orașului”, ne-a povestit Cristian Sălceanu, Country Manager @ Bolt România alături de care am pus la cale episodul 5 din podcastul În Timp Real. Tot el ne-a povestit și despre studiile companiei care au arătat că oamenii migrează spre serviciile de micromobilitate, acolo unde ele există.
Micromobilitatea este dezirabilă în orașele smart spre care tindem. Pandemia ne-a arătat mai mult ca niciodată că e nevoie de mai mult spațiu pentru oameni, spații sigure și nepoluate, care încurajează la recreație, socializare și ne aduc mai aproape unii de ceilalți. Exemple de inițiative bune avem! Noua Zeelandă a fost prima ţară care a investit în piste de biciclete pop-up (apărute pe neașteptate) şi trotuare lărgite în timpul carantinei, măsuri ale urbanismului tactic. Acest tip de urbanism presupune măsuri provizorii de organizare a circulației în favoarea pietonizării și a mijloacelor de mobilitatea alternativă, care îmbunătățesc calitatea vieții semnificativ, cel puțin provizoriu. De asemenea, în San Francisco a fost implementat primul program ”Slow Streets”, care presupune prioritizarea deplasărilor pietonale și a micromobilității, asigurând distanțarea socială. În alte sute de orașe din lume, au fost închise străzi și redate pietonilor.
În definitiv, vrem să scoatem oamenii din mașini într-un oraș mai bun. Un astfel de oraș merită „trăit” și nu doar privit din spatele parbrizului. Așa că, până la orașele care merită „trăite”, hai să ne deplasăm pe mai puține roți și să vedem cât de departe ajungem! Viitorul este acum, aici, în stradă. Ție îți place cum arată?
P.S. Apropo de parbriz! Ai auzit despre efectul „perspectiva parbrizului”? Cercetătorii au descoperit că privitul lumii exterioare prin parbriz, în mișcare, influențează judecata despre locuri și oameni, de unde rezultă aprecieri negative & perspective pesimiste asupra realității. De exemplu, două persoane care se ciondănesc ușor pe o alee pot părea implicate într-o confruntare agresivă. Lumea poate fi mai frumoasă decât pare, dar să mai ieșim din mașini.
